Te uiti in jur,Toti fac ceva,Toti sunt ocupati,atat de ocupati incat abia daca te vad si devii atat de gri iar ei atat de plastici.. Incerci sa intri in vorba, sa arati ca esti inca aici, ca ai drepturi, ca traiesti chiar daca toti se fac ca nu stiu, chiar incepi sa si gesticulezi si ..nimic. Tot ce primesti e un raspuns in sictir, ca si cum ai fi in plus..ceea ce te face sa te intrebi daca chiar esti. Simti ca timpul trece pe langa tine in pasi repezi si capul incepe sa te doara, esti secatuit. Fiecare dimineata te face sa te intrebi “de ce ma trezesc?” si totusi nu te lasa sa dormi, sa iti ineci amarul, ba chiar te amageste mai tare ca totul o sa fie bine si tu o sa fii bine si el si ea vor fi bine. Ceea ce dimineata nu stie e ca acelasi lucru ti-l repeti in minte de vreo 2 ani,3,4 poate chiar de o viata si ghici ce: acelasi raspuns! Nu e bine,nimic nu e bine, doar stai cu gandul asta tampit ca totul va fi bine, te minti in speranta ca o sa-ti revii, si speranta asta te tine in viata. Vezi? E simplu, e doar un lant de care te tii ca sa poti merge in cerc, sa ocolesti tot. Incepi sa iti musti buza, sa bati un ritm care se repeta la nesfarsit pe masa sau iti smulgi sprancenele de stres asta ca sa uiti, sa te razbuni parca, si parca asta e tot ce vrei: razbunare. Faza e ca nu stii pe cine,pe ce! Adica tu ai sti, dar nu te poti hotari, sunt prea multi oameni si prea multe lucruri pe care vrei sa te razbuni.. Si asa, usor usor incepi si tu sa ignori pe cutare,pe cutare, din ura, din nepasare si devii unul de-al lor, adica genul de Om care ignora la randul lui alti oameni, sau mai degraba se simte sufocat, vrea sa fie numai el,numai pentru el, si asa ajungem practic pe cont propriu ca niste roboti reci si fiecare e numit intr-un fel,ca pe un cod: muncitor,curva,minor,politist etc. si fara sa ne dam seama ajungem sa ne strigam asa, nu pe nume. Ne racim inainte de vreme,parca suntem morti de la jumatatea vietii,parca traim numai cand suntem copii sau dormim. Invinuim vremea, invinuim politica, invinuim oamenii, invinuim orice, pe oricine, dar nu pe noi, noi suntem doar niste victime ale societatii,suntem inocenti,nimic nu-i din cauza noastra..sau daca e, este si gata. Ura, pur si simplu ne uram. Ne mintim,dam vina unii pe altii, nu suntem uniti, fiecare e pentru el, si asa ne stingem usor,putin cate putin in fiecare zi. Si ghici! nimeni nu e inchis pentru asta, pentru crima premeditata..pentru zilele astea pierdute care se repeta la nesfarsit, aceeasi cafea, aceeasi cravata, aceeasi strada, aceeiasi oameni, acelasi tu.

                Si tu tot la fel te simti,la fel de ucis ca inainte, ca o fantoma a ta care gadila viii in talpi si ii ciupeste iar ei nu simt. Dar nu e nimic, asa se simt Toti.